Transparență, vă rog

E despre joburi. Un fel de oficializare a bursei bârfelor salariilor și condițiilor de angajare în companii de tot felul. Nu cred că e listată vreo companie din RO, dar vă rog insistent să căutați. Dacă nu o găsiți, atunci vă rog insistent să postați. Nu și dacă sunteți angajatori, pentru că e portalul angajaților. Ca angajatori, puteți însă să monitorizați tipul de postări despre companie și poate să luați decizii bazate pe un sistem extern de evaluare. Ceea ce nu e rău de loc. Salvați la favorites, vă rog: Glassdoor.

Plain English a.k.a. Idiot's Guide?

OK. Nu ma deranjează oamenii care nu le știu pe toate. Mă deranjează mai tare ăia care vor să dea impresia că le știu. Pe toate. De la cum funcționează bursa, până la ce e lingurița și cum că are - vezi Doamne! - utilizari clare și limitate. Certitudinile astea mă omoară, mai ales într-o lume în care sari de la denotație la conotație - și invers - in a hartbeat (sau un google-map-millimeter). O lume în care alb și negru devin relative, măcar din motivul că dacă avem de-a face cu un negru lucios, o parte din radiație e reflectată (deci filosofic vorbind, nu-i negru curat), iar albul se-mbâcsește in 30 de minute de stat pe billboard-ul de la Unirii. Hai, dom'le, recunoașteți că ați tocit Google-ul și Wikipedia până ați uitat cum se scrie "NU ȘTIU". Sau, In Plain English - I HAVE NO F*****N CLUE...

De-asta există Common Craft. Resursă de ajutor când vrei să fii analitic, să reduci la esențial. Iar dacă ai nevoie de producții de genul Plain English pentru businessul sau problema ta, oamenii ajută, fac, produc. Un loc de învățat basics-urile lumii în care trăim. Fără mega-eforturi intelectuale, fără burți pe carte, fără timp pierdut. Yeey!

Pope 2 you

Papa are site. Vaticanul a facut un site special pentru propagarea mesajelor Papei către comunitățile de tineri catolici din întreaga lume. În sprijinul unui acces prietenos la mesaje, există aplicații dezvoltate de Pope2 You pentru iPhone, Facebook și nu numai. Asta apropos de întrebarea "la ce e bun Facebookul" - unde s-a mai adăugat acum pe lista de răspunsuri și creștinarea sau propovăduirea cuvântului Sfintei Scripturi - cu ocazia unor evenimente de comunicare.

Furați idei, vă rog

De aici, de pe Steal Our Ideas. Adică de la doi băieți care și-au făcut un site în care postează idei. Chit că sunt așa, niște idei, fie că au la bază un brief dat de o agenție. 

Chestii mișto, cu îndrăzneală tipică independenților. Dacă din asta trăiesc ei, mi-am propus să intru pe siteul lor o dată pe zi, să-i alimentez măcar așa. Nu m-am ținut de cuvânt încă, dar mai încerc. Una dintre preferatele mele e asta. Oricum, se pot da briefuri către ei, în caz de nevoie.

Ceea ce mi se pare și mai mișto e că, deși ei zic să furi, e claaar că nu ai să furi fără credite, nu? That's clever. 

Si book club, desigur

Chiar daca locul asta nu are inca site.

Chiar daca locul asta e la inceput.

Chiar daca mai are nevoie de ajutor pana sa se faca maaare...

eu tot scriu despre el.

E un loc 

drag mie (si colegilor mei), pentru ca s-a nascut dintr-o idee frumoasa si un efort comun. Si pentru ca va supravietui, de-a lungul timpului, numai prin acest efort comun. E vorba de Biblioteca Fundatiei Friends for Friends.

Functioneaza la etajul 3 din Strada Academiei 39-41. Poti castiga dreptul de a imprumuta carti de aici, contribuind. Adica aducand o carte. Sau un album, sau revista. Tema: publicitate, marketing, strategie, design - si domenii conexe.

E exact genul de proiect despre care imi place sa scriu in general, dar este primul care ne e accesibil fara sa mergem la Berlin, NY sau mai stiu eu unde. Si - believe it or not - deja este cea mai mare biblioteca de profil cu caracter public (de la noi, desigur). Si mai creste.

Multumim aici si celor care au contribuit semnificativ la fondul de carte in doar cateva ore - cat a durat petrecerea Friends de vineri, 10 aprilie. Ii asteptam sa si vada la ce au contribuit si sa-si intre in drepturi, adica sa imprumute carti.

Mai multe despre asta puteti citi cu drag si spor pe Facebook, la grupul Friends of FRIENDS sau pe FishTalks.

Biblioteca este primul proiect al Fundatiei Friends for Friends, asa cum povesteam mai sus. Pe scurt, cate ceva si despre Fundatie: "la sfarsitul lui 2008, Friends Advertising si partenerii sai au formalizat, dupa cativa ani de asteptare, o idee mai veche: Fundatia Friends for Friends (FFFF). Scopul FFFF este sa ofere sprijin tuturor acelora care au o pasiune creativa, cu accent pe indentificarea si formarea de resurse in domeniul leadership-ului creativ."

 

Ma duc pana la service cu masina... beau un ceai, citesc o carte...

Da, vreau si eu. Sa merg cu masina la un service care sa aiba grija de pretioasa mea hibrida (pe care n-o am, dar visez la ea un pic). Sa merg intr-un loc in care:

-in loc de fiare unsuroase sa vad plante verzi;

-in loc de salopete cu pete de ulei la prohab sa vad niste eco-friendly-girls;

-in loc de brosuri uzate cu piese de schimb sa vad un volum de poezie si cateva de retete bio.

Nu stiu daca locul asta e chiar asa, dar e un service auto al carui manager e o femeie (ca ele sunt mai sensibile, nu?), functioneaza undeva in San Francisco si s-a deschis in 2007. Normal ca s-a axat pe posesorii de Prius, dar asa cum se intampla cu orice business atat de nisat, nu merge extraordinar. Asa ca managementul a decis sa ofere servicii si pentru masini obisnuite, pentru a atrage clientela. Asta pana cand vor putea sa isi bazeze businessul doar pe masini eco...

Ca sa vezi la ce e bun Facebook

Am asistat - nu o data - la dezbateri aprige, presarate cu cuvinte pentru care s-ar putea sa-mi fie sanctionat blogul daca le reproduc, pe marginea utilitatii comunitatilor on-line in general si a Facebook-ului - in particular. Concluzia (mea) a fost de fiecare data ca probabil exista un blocaj mental dincolo de care unii nu vor sa paseasca niciodata. Dar dincolo de asta, sunt foarte multi care au cedat si au intrat, si-au facut cont si, incet, incet, au ales exact ce le trebuie de pe Facebook. Fie ca e flirt, keep in touch with friends, foto-sharing, sau actiuni de marketing. Aici vroiam de fapt sa ajung. 

Partea buna e ca sunt foarte multi oameni in comunitatea asta care o folosesc la nivelul ei initial - relatii de orice fel. Si partea buna pentru toata lumea (ce plina de bunavointa sunt, nu?) e ca exista aplicatii marketing-driven pe Facebook, dar cu utilitate reala pentru utilizatorul obisnuit de Facebook. 

Exemplul meu in sensul asta: Acuminder, prezentat de Acuvue, brandul de lentile de contact al Johnson&Johnson. Accuminder functioneaza si pe mail sau mobil, dar si legat de calendarul Facebook si e un reminder pe cat de simplu, pe atat de util care iti da alarma cand e timpul sa-ti reinnoiesti lentilele de contact. Un exemplu destul de bun de utilizare corecta a unui punct de contact cu consumatorul, absolut free si fara implicatii de orice alt fel din partea omului.  Decat, poate, consolidarea legaturii emotionale a brandului cu consumatorul lui, la un pret de nimic.

Buna, Droga. Pa, Droga.

David Droga (bios disponibil in meniu aici), prietenul pe viata al Publicis, a mai dezvoltat un proiect. Normal ca unul inovativ si unic, asa cum numai el e in stare. De data asta, e vorba de un site de shopping on-line special creat pentru digital generation. Prezentarea se face numai cu filmulete (deci e si entertaining) iar item-urile puse la vanzare sunt unul si-unul, alese pe spranceana. De la gadgeturi pana la make-up, accesorii de tot felul si o multime de alte obiecte "de status". Pe sectiuni usor de accesat: zona fetelor, a baietilor, zona de fun, de gadgets, etc. E un site care nu se teme sa numeasca una dintre sectiuni "fun shit" sau sa isi puna prezentatorii in niste ipostaze absolut delicioase, desi altfel ar putea fi catalogate drept penibile. 

Mai sus a fost partea cu "Buna, Droga." Acum urmeaza partea nasoala, aia cu "Pa". Pentru ca s-a hotarat inchiderea site-ului. Deocamdata merge, dar banuiesc ca

 dupa o perioada de gratie, determinata poate de epuizarea stocurilor sau mai stiu eu ce, Honeyshed va muri definitiv. Oficialii (proprietarii sunt Droga si Publicis, si nu in ordinea asta) au declarat pentru AdAge ca site-ul a fost o idee minunata, dar timingul e prost si nu e o idee care sa se potriveasca in perioada asta de criza economica. Asta e. Bucurati-va de el cat se mai poate. 

O mare paranteza:

(nu cred ca site-ul asta e un fel de Studio54 sau the Silver Factory al lui Warhol, dar poate ca are sanse sa fie unul din lucrurile alea dupa care o sa ii para intregii lumi cu adevarat rau cand n-o mai fi, si nicio incercare de re-editare nu va fi reusita pe deplin... nu stiu, zic.)

Warp speed, Mr Zulu!

Cine zice ca bulgarii sunt cu vreo zece ani in urma? Or fi fost acum ceva vreme (nu multa, probabil, motiv pentru care inca ii credem "acolo"). Probabil ca e cazul sa ne revizuim atitudinea si sa bagam viteza. Nu generalizez, stiu ca fiecare tara are parti bune si parti rele, iar astea din urma primesc ca scuza universala eticheta de "parfum local" (nici nu e foarte gresit mereu sa faci asa...). Dar acum, serios... despre asta vorbesc. E un hotel care arata bine. Are o prezenta web ok. Are poze de prezentare bine facute. Are update-uri pe web (de exemplu, o oferta de Valentine's Day). Are niste preturi care confirma (sper) calitatea. Si nu are adresa in capitala. E la Varna... 

Cateva impresii si o nota buna de la TripAdvisor, aici.

Lacrimosa in avans: recviem pe gustul tau

Daca deja exista oameni care isi cumpara singuri-singurei, cu mana lor, hainele in care vor sa fie petrecuti dincolo (si nu ma refer la camera cealalata), 

... daca isi iau cosciuge care mai de care mai lacuite si mai captusite, 

... daca s-a ajuns pana si la fair-well party, pe care o da chiar deplansul in cinstea (??) mortii sale si la care participa in carne si oase, ei bine... 

S-a ajuns si la Requiem for you. 

Un site plin de intentii bune si studii superioare (austriece) de compozitie, care promite doritorilor si platitorilor in aceeasi masura recviem personalizat, pe care sa-l asculte familia si prietenii cand va fi murit omul. 

Sunt curioasa daca si in ce conditii se ofera discounturi.

Hotel pentru doamne

Am dat peste site-ul unui hotel din Singapore. E un hotel mai de lux, deci nu cred ca e o optiune pentru week-endul asta, in loc de Poiana Brasov. Dar e absolut special si frumos. Site-ul arata bine (am vazut site-uri de hoteluri jmekere de la Londra care aratau ca vai de ele...), logo frumos, camere suuuper. Avantajul lor competitiv este ca au un intreg etaj numai pentru doamne. 

Ladies Floor-ul lor functioneaza ca un fel de private space pentru femeile cu bani care calatoresc in Singapore in scopuri recreative sau de business (hotelul e oricum situat la granita dintre districtul financiar si cel de shopping). Serviciile pe acel etaj sunt oferite in exclusivitate de femei, oferind un sentiment de siguranta si intimitate doamnelor gazduite. Siguranta se pare ca e primul si cel mai important avantaj...

Ghid de party

Sa zicem ca sunt la NY, locuiesc acolo sau sunt in trecere si dupa ce imi termin treaba, vreau sa ies in oras. Banii sunt ceva mai putini decat mi-as dori sa fie, asa ca vreau/trebuie sa merg intr-un bar/club unde sa pot avea drinks cat mai ieftine, daca nu chiar gratuite.

Asa ca intru pe net, pe myopenbar, aleg un bar sau mai multe, stiu si cam cati bani sa iau la mine si gata. Planificarea e la ea acasa. A se nota ca site-ul asta are variante si pentru Chicago, LA, San Francisco sau Miami. Bottoms up!

Facturile se pun in cutia de pantofi, nu??

Asta e o idee buna. Sa ai o cutie de pantofi, in care trantesti abonamente, facuri si ce mai ai de platit pe luna asta, iar la sfarsitul lunii... Ideea ar fi sa deschizi cutia, sa le iei la mana si sa pui ordine in ele si in conturile din banca. Doar ca - surpriza! - poti sa o dai la banca si ei se descurca. Plati, extrase de cont, balante, chichite, etc. 

Nu e o fantezie, e super tare si e ideea celor de la Insinger de Beaufort, o banca din Olanda, care trimite clientilor sai o cutie de pantofi (pe cuvant) la fiecare inceput de luna, impreuna cu instructiuni (mult prea simple) de utilizare. Oamenii sunt rugati sa puna in ea tooot ce tine de finantele lunii respective. La sfarsitul lunii, un domn de la banca se infiinteaza la usa, ia cutia si gata. Clientul primeste la sfarsitul procesului doar o instiintare si un extras de cont care arata cum au fost aranjati banutii pe la locurile lor: electricitate, telefoane, carduri, etc. Ha!