Uită gențile cu lvlvlvlvlvlvlvlv. Uite-aici ce înseamnă de fapt Louis Vuitton

The journey of a Men's Wardrobe e călătoria reala a lui Selby prin lume, pe urmele lui Louis Vuitton. Te urci în avion, alegi destinața și vezi acolo: atelier, casa familiei, designer, fashion show, zi de lucru, back stage, detalii ne(mai)văzute.
Nu e un site comercial - nu despre asta e vorba. E o ocazie de a intra în lumea unui luxury brand (simți mirosul de piele al genții LV, fără să o cumperi).


Și deși e un luxury brand - tonul nu e superior, marca nu te intimidează sau epatează. Cheia (de altfel foarte smart în condițiile în care online-ul - inovativ, dacă se poate - nu mai e pe lista de opționale nici măcar pentru mărcile de lux) e folosirea unor social media gurus (vezi și Sartorialist pentru Burberry). Chiar dacă nici Sartorialist, nici Selby nu mai sunt de mult niște simpli bloggeri (și-au câștigat un loc în față în style and fashion, cu prețul a tiraje întregi din cărțile proprii vândute pe Amazon), punctul de plecare al actualului lor statut este cel câștigat prin cuvântul democratic și autoritar spus asupra vieților/caselor/hainelor unor oameni care ar merita să fie celebri, deși nu sunt întotdeauna - apropos, asta contestă serios valoarea celebrității multora.

Și ca să revenim la Vuitton, recomand sound on.

Temperatura la destinație este de 17 grade Celsius...

Dacă se mai întreabă cineva de ce unii oameni memorează mai degrabă frazele astea decât pe cele despre masca de oxigen și scoaterea pantofilor cu toc în timpul evacuării pe toboganul gonflabil - uite aici răspunsul. Probabil că oamenii ăștia relaxați, care se bucură de experiența zborului cu avionul, nu numai ca nu sunt paranoici și lipsiți de atacuri de panică and/or mania persecuției. Dar probabil că sunt și foarte organizați. Având ceva legătură și cu postul precedent, zic încă o dată că succesul unei vacanțe surprinzătoare stă în plănuirea ariei de surprize.

Să mă explic (dacă mai e nevoie). Internet avem cu toții. Facem frumos un folder în secțiunea de linkuri favorite. Îl numim "vacanța" sau mai știu eu cum. Și ne apucăm să salvăm în el site-uri ca cele de pe care cumperi bilete de avion, plus un Trip Advisor sau ceva de genul ăsta - ca să verificăm frumos destinațiile de pe short list, etc, etc. Printre ele, strecurăm și alt tip de resurse. Care să ne ferească de surprize neplăcute sau să ne transforme peste noapte în niște mini-experți ai unor probleme punctuale pe care nu ni le explică nimeni. Cum ar fi numărul de rânduri dintr-un Boeing 757. Poftiți, vă rog: Seat Guru (powered by Trip Advisor).

Trabantul intră în galeria de clasici

Îmi plac mașinile care nu se uzează moral în trei ani. Îmi plac și producătorii care au înțeles asta. Da, știu, noile ediții ale unor modele istorice nu sunt ieftine. Și sunt mașini de status. Dar nu același tip de status ca pentru Infinity sau Q-whateva. Și dincolo de asta, pentru mine sunt dovada vie că unele lucruri nu sunt atât de futile, destinate uzurii morale, că ideile bune bune cu adevărat sunt doar alea care rezistă la testul timpului. Via Fishington Post, unde sunt mai multe detalii plus linkuri, și mai puține considerații de natură emoțională. :)

Înapoi, la fermă

Am descoperit cu plăcere că pentru cei care visează să se retragă la țară și să trăiască din ce produce grădina proprie de zarzavat există speranțe. Nu la noi, dar cine știe... 

Oamenii care au făcut siteul ăsta de veggie-trading sunt americani. Povestea lor frumos spusă pleacă de la niște lămâi triste pe care nu le culegea nimeni, că nimeni nu avea nevoie de ele. În același timp, oamenii care le puteau folosi, plăteau pentru alte legume și fructe. Heeei, ce-ar fi să le dăm la schimb - au zis ei. Și-așa s-a născut un business destul de amplu, care utilizează cea mai veche metodă de trai agricol. Cea a liberului schimb. Cool pentru că: gândul măcar că faci ceva "ne-împotriva-firii" cumpărând chestii în timp ce altele se irosesc e frumos. Apoi, pentru că faci economie, clar. Trei: pentru că legumele, fructele și zarzavaturile crescute în grădini, pe terase, balcoane, etc sunt clar mai bune și mai "curate" decât cele importate, tratate, aduse, depozitate, etc. Și mai e o chestie care mie mi se pare minunată: re-descoperirea plăcerii de a mânca fructe și legume de sezon doar în sezon. Ha!

Camera 6

Bun. Avem un perete. Glet & all. Adica brut. Punem pe el niște chestii speciale, un mega tapet de mătase, pictat manual, etc. Acum avem un perete de lux. Privind lucrurile doar de aici (cu rewind) concluzia poate fi (nu neapărat este) că dincolo de lux este un perete brut. Zis și făcut. Post-whateverismul și disruption-ul din niște oameni au făcut ca ei să creeze RoughLuxe Hotel în care au alăturat porțiuni decrepite, brute, nefinisate unor alte porțiuni mega-luxoase. Fără atenționări speciale. Adică deschizi ușa la baie și - bang, surpriza - un cazan de cupru are o baterie mega-luxoasă, cu teancuri de prosoape țesute în bumbac egipean cu cinci sute doișpe noduri pe mm pătrat. Nu știu, zic. Concept frumos, senzații tari. Cool.

Dance with me, George...

... spuse Grace Kelly în "High Society", ușor betuță, în seara de dinaintea nunții. Pentru cei care vor să danseze, dar nu vor să fie parte dintr-un remake primit destul de prost (recomand originalul, caruia îi lipsesc din fericire scenele muzicale și o are în plus pe Katharine Hepburn, ca fiind chiar cea pentru care a fost scris scenariul) - Jaime Hayon a făcut pantofi de dans pentru Camper. Nu sunt chiar de dans, că nah... dar sunt inspirați de forma pantofilor de step. Eu aș alege varianta asta din poză, dar cred că ar trebui să-mi iau două perechi în acest sens...

25mm de pus în piept

Pe Mechanic Pin. Îmi plac, le ador, le port și recomand. Dimensiune standard - 1 inch/25 mm. Designuri dintre cele mai funky, de la niște oameni funky și ei. Pentru cei nehotărâți și/sau disruptivi, sunt disponibile și în variante solid color. Yeaaah.

Stilistule, fă-ți de cap

Un locșor linkuit la o mulțime de resurse de haine și accesorii, în care să intri și să-ți faci dream-styles câte vrei. Le dai nume, le dichisești cu backgrounduri și alte goodies, după care le postezi. Există și concursuri, pentru amatori. Cool, de we.

Și dacă tot veni vorba de amatori, există și o clonă românească, pe care vă rog să o luați la puricat cu ochi critic. Sper că nu am influențat pe nimeni... :p

SciFi Baby si alte chestii cool

Nu cred ca scaunul pe care mananca un bebelus influenteaza intr-un fel sau altul abilitatile lui sociale din viitor sau inteligenta lui, pur si simplu. Daca ar fi asa, scaunul asta sigur ar face o treaba pe cinste. Eu sunt fan, oricum. Ma rog, dincolo de utilitate, e un obiect cu un design si niste finisaje impecabile. Il gasesti pe coolbazar, un site plin de tot felul de lucruri frumoase si utile. Sau doar fumoase, dar niciodata doar utile. Dincolo de faptul ca ai cu adevarat acces (chiar foarte simplu, pachetul se si livreaza la usa si poti plati la primirea lui), chiar daca unele produse nu sunt chiar accesibile ca pret pentru toata lumea (scaunul asta 16o0 si ceva de lei), siteul asta e valoros pentru ca e proaspat. E real, e romanesc, e un loc in care sa-ti clatesti ochii si mintile, e cool. Si cine a zis ca window shoppingul nu e misto???

Pentru clarificare si din dorinta de a nu induce pe nimeni in eroare, gasesti aici de la sosete, haine, haine de copii, pana la obiecte de decor, si mobilier, scutere si casti de protectie cool. 

Glorie tabacita bine, cu manere trainice din urale

Jur ca prima data cand am auzit de asta m-am gandit ca numai un neamt s-ar fi putut gandi la asta. Bern Dorr e intr-adevar un profesor de sport din Germania caruia i-a venit ideea de a recicla pielea de pe aparatele de gimnastica vechi si care nu mai folosesc nimanui, de a o combina apoi cu panza de la saltelele de antrenament sau echipamentele vechi ale sportivilor. Au iesit (de prin 2007) tot felul de genti, portofele, laptop-sleeves si alte alea trainice, frumoase, unice si cu personalitate (nu sunt doua la fel, logic). Daca nu te deranjeaza transpiratia ca informatie glandulara, ci o vezi ca pe o innobilare a noului tau latop sleeve, vezi aici. 

Cand o sa ma fac mare, o sa ma-ntorc in timp

Si o sa am o bucatarie din aia 50's, cu frigider maaare, cu colturi rotunjite si maner jmecher. Cu usa grea care se inchide cu un "reassuring-smuouch-sound". O sa am o rochie cu jupoane, pantofi cu toc si nu o sa gatesc decat cu perle, bucle (doh!) si unghii rosii scurte. Asortate la rosul de pe buze. Ma rog, rujul... 

Ia de viseaza si tu aici la bucataria ta perfecta. 

Ma duc pana la service cu masina... beau un ceai, citesc o carte...

Da, vreau si eu. Sa merg cu masina la un service care sa aiba grija de pretioasa mea hibrida (pe care n-o am, dar visez la ea un pic). Sa merg intr-un loc in care:

-in loc de fiare unsuroase sa vad plante verzi;

-in loc de salopete cu pete de ulei la prohab sa vad niste eco-friendly-girls;

-in loc de brosuri uzate cu piese de schimb sa vad un volum de poezie si cateva de retete bio.

Nu stiu daca locul asta e chiar asa, dar e un service auto al carui manager e o femeie (ca ele sunt mai sensibile, nu?), functioneaza undeva in San Francisco si s-a deschis in 2007. Normal ca s-a axat pe posesorii de Prius, dar asa cum se intampla cu orice business atat de nisat, nu merge extraordinar. Asa ca managementul a decis sa ofere servicii si pentru masini obisnuite, pentru a atrage clientela. Asta pana cand vor putea sa isi bazeze businessul doar pe masini eco...

Mini e indragostit. Si eu.

Mini e genul ala de masina despre care - daca o ai - nu poti sa zici peste cinci ani ca s-a uzat moral. Asa mi se pare mie. E un icon si asa ramane. In afara de upgrade-uri mai mult sau mai putin sofisticate, modelele de baza sunt simple si everlasting. Genul ala de masina careia i-ai ridica capota de drag si i-ai schimba beculetul de la stop cum schimbi pampersii bebelusului. Normal, adica. Spre deosebire de masinile obisnuite carora le ridici capota cu naduf si plin de nervi - ca sa descoperi ca oricum nu are rost sa te bagi si ca nu ai in fata ta decat un alt bun de consum. 

Dar Mini nu-i asa. E adorabil, la fiecare editie. Iar acum e si prietenos, pentru ca BMW s-a hotarat sa il promoveze ca eco-friendly datorita consumului redus. Si electric. Povestea mai pe larg aici.

Bonus:

Mi se pare adorbila povestea primelor re-editari ale lui Mini. BMW a facut o serie de studii de piata, iar ceea ce isi doreau consumatorii era clar: cat mai multe SUV-uri. Adica masini maaaari, nesimtite de-a dreptul, cu consum ingrozitor de mare (mai ales pe vremea aia). Si nu ca a iesit asa, la 49% vs. 51%... Nu. Majoritatea covarsitoare a participantilor la focus-grupuri asta vroiau. Si aici intervine o minte stralucita de marketing care stie ca deciziile astea nu se iau doar la adapostul caldut al unor focus-grupuri. Oamenii de la BMW au citit studiile astea cantitative printre randuri, le-au combinat cu alte studii calitative si cu niste curaj simplu si omenesc (de tipul inteligenta) si au decis sa puna pe piata Mini One. The rest is history.

Daca as fi o bicicleta, as fi James Perse Cruiser

Urbana - uber alles, cruiser - nevertheless, custom built - most of all. Delicioasa pentru ca e simpla. Pentru ca e o alegere foarte "European" a unui designer american de apparel minimalist, simplu si basic, cum imi place mie - James Perse. Si pentru ca nu pot sa aflu de pe site cat costa. Dar nu mai caut pretul, pentru ca nu stiu sa merg pe bicicleta. 

Actiune. Motor.

Cu curajul stau cam prost, deci nu stiu daca am sa ma urc pe un motor prea curand. Dar asta nu ma impiedica sa imi placa ideea. Am gasit de curand un site pe care m-am trezit hoinarind mai mult decat as fi crezut vreodata. Plin de bijuterii de tot soiul, pentru toti: cruiseri, speed-eri (nu cred ca le-a mai zis nimeni asa pana acum :p) si nostalgici. Mi-am gasit si preferata. Pentru moment e asta din poza. Maine s-ar putea sa ma razgandesc (partea buna e ca nu trebuie sa schimb si textul daca schimb poza...).

This notebook is just for boys and these rainboots are just for girls

Plus o multime de lucrusoare care iti dau sentimentul ca sunt facute "just for you" - toate la Colloco. 

Un magazinas virtual care zice asa: "Have nothing in your house that you do not know to be useful, or believe to be beautiful" (William Morris). Si chiar asa arata obiectele din selectia Colloco. 

Au aici lucrusoare utile, dar si frumoase (organizate cu gratie pe sectiuni: casa, outdoor, organizare, copii, etc) si mi se pare fascinant cum e intr-un fel, anti consumerist, dar in acelasi timp addictive pentru orice shopaholic demn de respect/mila/respect/mila/respect.

Whirlpool revitalizeaza haine (si brand)

Au stat oamenii si s-au gandit cum sa (cei de la Whirlpool sunt experti pe bune in how-to-uri) mergi in calatorii ca omul normal si sa nu scoti tricoul Lacoste sau rochia Gucci sifonate din bagaj. Si sa fie si protejate, si sa nu ti le arda cu fierul vreo incompetenta de calcatoreasa de pe la Waldorf Astoria, si mai stiu eu ce alte probleme de genul asta sa ai... 

Si au venit cu super solutia trolley-ului inteligent. Ca o alta solutie inteligenta (de maketing, de asta data) au gasit si o asociere cu un fashion designer si uite-asa, cu un match-made in heaven parafat la Saptamana Modei de la Paris A-W 06/07 ( Antonio Berard Pret-a-Porter), au iesit in lume cu un proiect care cred eu ca atrage atentia. 

Din surse nu neaparat demne de incredere, am aflat ca pretul lui Whirlpool Pret-a-porter clothes revitalizer este de 199 $. Pretul final se pare insa ca nu este setat. 

Ah, de adaugat ca asta se intampla prin 2005, si, desi asta ridica niste semne de intrebare cu privire la raspunsul pietei, mie inca mi se pare un obiect cool.

Time pieces pe bune

Cumparatul ceasurilor de pe net nu e asa o mare noutate. Sunt o multime de site-uri care vand o multime de ceasuri pe care le gasesti mai greu in magazine. Insa sunt si alte site-uri -cele  care vand ceasuri pe care nu le gasesti deloc in magazine, mai ales pe aici. Unul dintre ele este Clockwise. 

Nascut din dorinta a doi oameni de bine de a arata lumii ca poate sa-si cumpere ceasuri care nu au neaparat cifre dispuse in cerc si doua sau trei limbi, plus niste cadrane in cadrane cu care mai nimeni nu stie ce sa faca. Branduri: Nooka, Alessi si Lip. Unul mai cool ca altul, dar pe mine asta din urma m-a cucerit. Se confirma astfel inca o data ca daca deschid o cutiuta cu lucruri frumoase, superbe, cool, dragute, fac ce fac si pun mana pe cel mai scump. Heh!

Buna, Droga. Pa, Droga.

David Droga (bios disponibil in meniu aici), prietenul pe viata al Publicis, a mai dezvoltat un proiect. Normal ca unul inovativ si unic, asa cum numai el e in stare. De data asta, e vorba de un site de shopping on-line special creat pentru digital generation. Prezentarea se face numai cu filmulete (deci e si entertaining) iar item-urile puse la vanzare sunt unul si-unul, alese pe spranceana. De la gadgeturi pana la make-up, accesorii de tot felul si o multime de alte obiecte "de status". Pe sectiuni usor de accesat: zona fetelor, a baietilor, zona de fun, de gadgets, etc. E un site care nu se teme sa numeasca una dintre sectiuni "fun shit" sau sa isi puna prezentatorii in niste ipostaze absolut delicioase, desi altfel ar putea fi catalogate drept penibile. 

Mai sus a fost partea cu "Buna, Droga." Acum urmeaza partea nasoala, aia cu "Pa". Pentru ca s-a hotarat inchiderea site-ului. Deocamdata merge, dar banuiesc ca

 dupa o perioada de gratie, determinata poate de epuizarea stocurilor sau mai stiu eu ce, Honeyshed va muri definitiv. Oficialii (proprietarii sunt Droga si Publicis, si nu in ordinea asta) au declarat pentru AdAge ca site-ul a fost o idee minunata, dar timingul e prost si nu e o idee care sa se potriveasca in perioada asta de criza economica. Asta e. Bucurati-va de el cat se mai poate. 

O mare paranteza:

(nu cred ca site-ul asta e un fel de Studio54 sau the Silver Factory al lui Warhol, dar poate ca are sanse sa fie unul din lucrurile alea dupa care o sa ii para intregii lumi cu adevarat rau cand n-o mai fi, si nicio incercare de re-editare nu va fi reusita pe deplin... nu stiu, zic.)

Sunshades sau eyewear, niciodata sunglasses

Stiu ca revistele glossy nu-si permit prea usor sa spuna sus si tare ca niste ochelari de soare Chanel cu logo cat oul de gaina sunt de prost gust, pentru ca au si ei un numar de pagini de publicitate de vandut. Si un numar de reviste, pe care le cumpara doamnele care poarta asemenea ochelari de soare (despre care nu-i asa ca nu te poti abtine sa te intrebi mereu daca sunt fake?). Asa ca mai arata niste piese cochete, dar "no name" in acceptia celor pentru care luxul absolut e Cavalli - in speranta milenara ca daca bati saua, pricepe iapa. 

Eu, insa, avand un blog - deci absolut zero responsabilitati de advertising targets, postez cu mandrie despre Cassius. Eyewear. Un pic freaky si neasteptati, cu un retro feeling de iti vine sa mori de drag, usor geeky pe alocuri, si deliciu peste tot. 

Atentie la site, ca e un pic schizo. Rabdarea si detasarea emotionala sunt absolut necesare si eu cred ca poate fi inceputul unei prietenii frumoase. Numai sa nu imi blochezi soarele, ca ma bronzez cu dare...