Transparență, vă rog

E despre joburi. Un fel de oficializare a bursei bârfelor salariilor și condițiilor de angajare în companii de tot felul. Nu cred că e listată vreo companie din RO, dar vă rog insistent să căutați. Dacă nu o găsiți, atunci vă rog insistent să postați. Nu și dacă sunteți angajatori, pentru că e portalul angajaților. Ca angajatori, puteți însă să monitorizați tipul de postări despre companie și poate să luați decizii bazate pe un sistem extern de evaluare. Ceea ce nu e rău de loc. Salvați la favorites, vă rog: Glassdoor.

Plain English a.k.a. Idiot's Guide?

OK. Nu ma deranjează oamenii care nu le știu pe toate. Mă deranjează mai tare ăia care vor să dea impresia că le știu. Pe toate. De la cum funcționează bursa, până la ce e lingurița și cum că are - vezi Doamne! - utilizari clare și limitate. Certitudinile astea mă omoară, mai ales într-o lume în care sari de la denotație la conotație - și invers - in a hartbeat (sau un google-map-millimeter). O lume în care alb și negru devin relative, măcar din motivul că dacă avem de-a face cu un negru lucios, o parte din radiație e reflectată (deci filosofic vorbind, nu-i negru curat), iar albul se-mbâcsește in 30 de minute de stat pe billboard-ul de la Unirii. Hai, dom'le, recunoașteți că ați tocit Google-ul și Wikipedia până ați uitat cum se scrie "NU ȘTIU". Sau, In Plain English - I HAVE NO F*****N CLUE...

De-asta există Common Craft. Resursă de ajutor când vrei să fii analitic, să reduci la esențial. Iar dacă ai nevoie de producții de genul Plain English pentru businessul sau problema ta, oamenii ajută, fac, produc. Un loc de învățat basics-urile lumii în care trăim. Fără mega-eforturi intelectuale, fără burți pe carte, fără timp pierdut. Yeey!

Temperatura la destinație este de 17 grade Celsius...

Dacă se mai întreabă cineva de ce unii oameni memorează mai degrabă frazele astea decât pe cele despre masca de oxigen și scoaterea pantofilor cu toc în timpul evacuării pe toboganul gonflabil - uite aici răspunsul. Probabil că oamenii ăștia relaxați, care se bucură de experiența zborului cu avionul, nu numai ca nu sunt paranoici și lipsiți de atacuri de panică and/or mania persecuției. Dar probabil că sunt și foarte organizați. Având ceva legătură și cu postul precedent, zic încă o dată că succesul unei vacanțe surprinzătoare stă în plănuirea ariei de surprize.

Să mă explic (dacă mai e nevoie). Internet avem cu toții. Facem frumos un folder în secțiunea de linkuri favorite. Îl numim "vacanța" sau mai știu eu cum. Și ne apucăm să salvăm în el site-uri ca cele de pe care cumperi bilete de avion, plus un Trip Advisor sau ceva de genul ăsta - ca să verificăm frumos destinațiile de pe short list, etc, etc. Printre ele, strecurăm și alt tip de resurse. Care să ne ferească de surprize neplăcute sau să ne transforme peste noapte în niște mini-experți ai unor probleme punctuale pe care nu ni le explică nimeni. Cum ar fi numărul de rânduri dintr-un Boeing 757. Poftiți, vă rog: Seat Guru (powered by Trip Advisor).

City break organizat

Pentru când pleci într-un oraș, cu scopul ne-/declarat de a face shopping, recomand să planifici puțin treaba. The Label Finder e o resursă de informare/search pentru labels de modă din lume. Practic cauți un brand, într-un oraș și ți se oferă toate magazinele în care găsești brandul cu pricina, plus hărți. Plus aplicație de iPhone (sau iPod Touch) care să te ghideze live către magazinul în care te așteaptă pantofii vieții (cel puțin din acel moment). Partea tare e că dacă scuturi telefonul, alege singurel un magazin - random. Asta e pentru nehotărâți. Ha!

Cel mai plictisitor blog

Recunosc că am râs cu lacrimi. Recunosc că mi s-a făcut și pielea de găină, când am văzut că pentru un post atât de simplu au fost atât de multe commenturi (vezi pic). Te face să te gândești. La cât de tari ni se par lucrurile simple, atunci când le vedem scrise de altcineva, cu calmul lui Mr. Bean. La cât de "de pe altă planetă" ni se par lucrurile simple, pe care nici nu le mai observăm. La cât poți să râzi ca prostul și de ce (aici e o treabă fff personală). La cât de mult ne plictisesc chestiile complexe dacă astea simple ne atrag ca un magnet. Și la alte și alte chestii - personale și ele... 

PS: unii oameni susțin că de la blogul ăsta s-a născut ideea Twitter-ului. Sweet!

PPS: mulțumesc, Monica

Biker cool

Roxana mi-a scos în cale site-ul ăsta, cu dedicație specială. Mă știe fata, pentru că mi-a plăcut la nebunie: articole de bicicletărie șic sau cool (sau amândouă la un loc). Locul s-a născut din frustrarea unei femei care pur și simplu nu era mulțumită de stilul accesoriilor pentru bicicliști. Așa că a făcut acest shop on line cu articole utile mai mult sau mai puțin, dar șic - mai mult decât orice. Sunt și biciclete și se pot comanda. Prețuri destul de șic... Dar tocmai pentru că diferențierea ș personalizarea experienței plăcute nu poate fi la îndemâna oricui, face ca lucrurile de pe site să fie și mai cool... and chic...

Plantarea ne-virtuală a copacilor

După ce cu toții am "plantat" fel de fel de verdețuri și copaci virtuali cu tooluri gen Facebook, uite și o inițiativă prin care se pot planta copaci în mod real. Ideea e că nu e doar atât. Practic: nu-ți dă nimeni sapă, puieți, parc, autocar, mură-n gură, etc - trebuie să plantezi tu. Documentezi evenimentul. Te înscrii pe site cu poza. Nu te oprești, mai plantezi. Situația plantărilor e pe site și e vizibilă. Ți-o iau alții înainte. Mai plantezi un copac, doar de-al naibii (merge și așa, dacă doar asta te mișcă de pe scaunul de la birou). Ba chiar doi. Trei zile nu ți-o ia nimeni înainte. Peste o săptămână - surpriza, ai căzut trei locuri. O iei de la capăt: plantezi, pozezi, postezi. Etc. Miza: un loc într-o tabără de educație în problemele mediului. Mișto ca experiență, networking, evoluție personală în direcția bună.

Asta e o inițiativă a Comisiei Europene. Se pot înscrie tineri (14 - 29 de ani) din 10 țări europene afectate de defrișări și schimbările climatice. Click a tree! 

Când vrei ceva custom-made

... de obicei te gândești la handmade. Însemnând nu doar că e făcut de mână, dar și că de multe ori are aerul scuzabil al unor finisaje mai puțin precise, mici erori și alte chestii care îți garantează unicitatea. Și așa ceva poți găsi pe Etsi cu tona (sau la noi, pe Breslo). Doar că... am dat peste ceva cu multe accesorii și obiecte custom-made, cărora în schimb le lipsește mult din aerul de improvizație. Din contră, multe dintre ele arată a fancy-designer-project. Măcar pentru clătit ochii, dacă nu și pentru comandat (ca o paranteză de restrângere de buget - pot fi păstrate hainele din sezonul trecut și updatate doar cu accesorii, nu?).

Iar ceea ce e cu adevărat nou și foarte tare: aici, pe Ponoko poți să ceri un produs, iar designerii înscriși vor aplica pentru a-l produce. Vei accepta modelul care îți place, la prețul dat (sau poate negociat). Ăsta da custom-made. 

Trabantul intră în galeria de clasici

Îmi plac mașinile care nu se uzează moral în trei ani. Îmi plac și producătorii care au înțeles asta. Da, știu, noile ediții ale unor modele istorice nu sunt ieftine. Și sunt mașini de status. Dar nu același tip de status ca pentru Infinity sau Q-whateva. Și dincolo de asta, pentru mine sunt dovada vie că unele lucruri nu sunt atât de futile, destinate uzurii morale, că ideile bune bune cu adevărat sunt doar alea care rezistă la testul timpului. Via Fishington Post, unde sunt mai multe detalii plus linkuri, și mai puține considerații de natură emoțională. :)

Înapoi, la fermă

Am descoperit cu plăcere că pentru cei care visează să se retragă la țară și să trăiască din ce produce grădina proprie de zarzavat există speranțe. Nu la noi, dar cine știe... 

Oamenii care au făcut siteul ăsta de veggie-trading sunt americani. Povestea lor frumos spusă pleacă de la niște lămâi triste pe care nu le culegea nimeni, că nimeni nu avea nevoie de ele. În același timp, oamenii care le puteau folosi, plăteau pentru alte legume și fructe. Heeei, ce-ar fi să le dăm la schimb - au zis ei. Și-așa s-a născut un business destul de amplu, care utilizează cea mai veche metodă de trai agricol. Cea a liberului schimb. Cool pentru că: gândul măcar că faci ceva "ne-împotriva-firii" cumpărând chestii în timp ce altele se irosesc e frumos. Apoi, pentru că faci economie, clar. Trei: pentru că legumele, fructele și zarzavaturile crescute în grădini, pe terase, balcoane, etc sunt clar mai bune și mai "curate" decât cele importate, tratate, aduse, depozitate, etc. Și mai e o chestie care mie mi se pare minunată: re-descoperirea plăcerii de a mânca fructe și legume de sezon doar în sezon. Ha!

Camera 6

Bun. Avem un perete. Glet & all. Adica brut. Punem pe el niște chestii speciale, un mega tapet de mătase, pictat manual, etc. Acum avem un perete de lux. Privind lucrurile doar de aici (cu rewind) concluzia poate fi (nu neapărat este) că dincolo de lux este un perete brut. Zis și făcut. Post-whateverismul și disruption-ul din niște oameni au făcut ca ei să creeze RoughLuxe Hotel în care au alăturat porțiuni decrepite, brute, nefinisate unor alte porțiuni mega-luxoase. Fără atenționări speciale. Adică deschizi ușa la baie și - bang, surpriza - un cazan de cupru are o baterie mega-luxoasă, cu teancuri de prosoape țesute în bumbac egipean cu cinci sute doișpe noduri pe mm pătrat. Nu știu, zic. Concept frumos, senzații tari. Cool.

Știința ca festival

Pentru că știința nu mai e o chestie care se face în laboratoare închise și pe care nu e bine să o înțeleaga plebea, lucrurile au evoluat de la congrese la festivaluri. De la întâlniri organizate ale unor grupuri de oameni de știință mai mult sau mai puțin diletanți, la festivaluri, în care entartainmentul devine vehicul pentru informație de tip științific. Rezultă: accesul liber la informație științifică, de-mitizarea unor chestii legate de știință și de oamenii ei și - cu voia dumneavoastră - dispariția treptată a diletanților care cu această ocazie devin mai ușor de demascat. 

Un exemplu grăitor, frumos, artistic și mega-interesant, aici, pe World Science Festival. Recomand cu căldură filmulețul în care Bobby McFerrin sare și sala cântă după cum "dirijează" el. 

Din zona OMG, FML, ETC

Gata, piua. Iau pauză de la posturi serioase (cât de cât) și inspiraționale (sper și eu...). Ăsta e prea tare să nu-l dau mai departe. Un blog cu poze de familie care mai de care mai ciudate. Pe ici pe colo și câte o scurtă poveste. Ei bine, dacă cineva crede că are o familie aiurea rău, să mai aștepte până vede ce-i aici. 

Mulțumesc Monicăi.

Prajești cartofi, după care îi mănânci la lumina lumânării

Pentru că:

-nimic nu se pierde, bla-bla, bla, totul se transformă, bla-bla

-uleiul de gătit aruncat în apele menajere este cel mai dificil poluator pentru epuratorii de asemenea ape (recomand cu tărie măcar plasarea în borcane ermetic închise sau pungi suprapuse și înodate , ante aruncare la gunoi - disigur, dacă nu se poate fără).

Așa că:

-niște băieți de la Tokio preiau acest ulei  și fac din el lumânări decorative.

Cool pt ca:

-își obțin materia prima de la o cafenea de la ei din clădire, care se cheama Chubby

-dupa ce filtrează și purifică uleiul, il colorează cu coloranți speciali, îl parfumează cu vanilie

-îl toarnă în borcane luate de  la centre de reciclare

-apoi vând lumânările prin diverse buticuri, și chiar și la Chubby (care mai și folosește lumânările pentru propriile mese)

-prețul acestor mici inovații se ridică la 20-30 de dolari per bucată

Nu e neapărat de citit, că e mai mult în japoneză, dar e interesant ca business: vezi aci.

Forța vântului fie cu tine!

Fac ce fac și dau peste ecologeală. Nu că aș fi freak, că nu stau la opaiț seara, dar mi se pare ok să mai desfășurăm câte o activitate mai puțin distructivă, din când în când, măcar. Așaaa. Bun. 

Am dat peste Vattenfall mai demult și mi-au plăcut. Acum aflu că au mai făcut niște chestii noi. Mă rog, ei sunt o companie care produce energie. Astea de obicei sunt privite ca fiind dracu gol. Tocmai de asta e nevoie de eforturi de piar (PR) susținute, plus că eu am impresia din ce în ce mai clară (încă de pe vremea când aveam proiecte penntru o companie producătoare de ciment mi-a venit ideea asta) că CSR-ul a fost inventat pentru curățarea unor conștiințe nu tocmai squeeky-clean. Bine, asta nu înseamnă că îi acuz de ceva pe oamenii ăștia de la Vattenfall, pentru că în fiecare zi a vieții mele opti-miste (e o viață mai lungă și mult mai frumoasă decât aia pesi-) încerc să găsesc chestii care să infirme ipoteza de mai sus.

Bun. Deci ce face Vattenfall: 

1. Au instalat in Germania (la Berlin, bestimmt) primele "prize" publce pentru mașini. Vattenfall sunt partenerii Mini E. Așa că au plasat pe străzi locur accesibile de încărcat electrica. Buuuuun.

2. Vor furniza energie CURATĂ pentru festivalul Roskilde din Danemarca. Asta presupune energie obținută din surse alternative (eoliană, de data asta). Asta vine din faptul ca Roskilde și-a creat un soi de faimă în a găsi tot felul de cauze cărora să li se alăture. Anul ăsta, cauza lor este conștientizarea pericolelor care pândesc mediul. Au decis în acest sens să reducă consumul de energie electrică și cea folosită să fie prietenoasă.

Pentru punctele 3, 4, etc, intrați pe Vattenfall.com

Dance with me, George...

... spuse Grace Kelly în "High Society", ușor betuță, în seara de dinaintea nunții. Pentru cei care vor să danseze, dar nu vor să fie parte dintr-un remake primit destul de prost (recomand originalul, caruia îi lipsesc din fericire scenele muzicale și o are în plus pe Katharine Hepburn, ca fiind chiar cea pentru care a fost scris scenariul) - Jaime Hayon a făcut pantofi de dans pentru Camper. Nu sunt chiar de dans, că nah... dar sunt inspirați de forma pantofilor de step. Eu aș alege varianta asta din poză, dar cred că ar trebui să-mi iau două perechi în acest sens...

Pope 2 you

Papa are site. Vaticanul a facut un site special pentru propagarea mesajelor Papei către comunitățile de tineri catolici din întreaga lume. În sprijinul unui acces prietenos la mesaje, există aplicații dezvoltate de Pope2 You pentru iPhone, Facebook și nu numai. Asta apropos de întrebarea "la ce e bun Facebookul" - unde s-a mai adăugat acum pe lista de răspunsuri și creștinarea sau propovăduirea cuvântului Sfintei Scripturi - cu ocazia unor evenimente de comunicare.

Helo, Mr. Zulu-man

Pentru prietenii Africii, pentru curioși, pentru cercetătorii antropologi ratați, pentru pasionații de limbi străine rău. Și nu numai... Un dicționar on line de isiZulu, limba tribului Zulu. A se nota că am ales un trib superior altora.

25mm de pus în piept

Pe Mechanic Pin. Îmi plac, le ador, le port și recomand. Dimensiune standard - 1 inch/25 mm. Designuri dintre cele mai funky, de la niște oameni funky și ei. Pentru cei nehotărâți și/sau disruptivi, sunt disponibile și în variante solid color. Yeaaah.

Furați idei, vă rog

De aici, de pe Steal Our Ideas. Adică de la doi băieți care și-au făcut un site în care postează idei. Chit că sunt așa, niște idei, fie că au la bază un brief dat de o agenție. 

Chestii mișto, cu îndrăzneală tipică independenților. Dacă din asta trăiesc ei, mi-am propus să intru pe siteul lor o dată pe zi, să-i alimentez măcar așa. Nu m-am ținut de cuvânt încă, dar mai încerc. Una dintre preferatele mele e asta. Oricum, se pot da briefuri către ei, în caz de nevoie.

Ceea ce mi se pare și mai mișto e că, deși ei zic să furi, e claaar că nu ai să furi fără credite, nu? That's clever. 

Stilistule, fă-ți de cap

Un locșor linkuit la o mulțime de resurse de haine și accesorii, în care să intri și să-ți faci dream-styles câte vrei. Le dai nume, le dichisești cu backgrounduri și alte goodies, după care le postezi. Există și concursuri, pentru amatori. Cool, de we.

Și dacă tot veni vorba de amatori, există și o clonă românească, pe care vă rog să o luați la puricat cu ochi critic. Sper că nu am influențat pe nimeni... :p

DIY meets bootleg

Cum să: 

• faci husă de laptop din plicuri de FedEx și fețe vechi de pernă
  
• faci jucării din baloane și făină 
• gustări din brânză și roșii coapte 
  
• coci pâine de mălai
  
• faci linguri de lemn, the viking way
  
• faci o lampa din lampi Ikea (special Ikea Hacks)
  
• croșetezi un prezervativ
  
• împletești husă roz pentru revolver (a.k.a. pistol)
  
• faci o verighetă dintr-o monedă de 5 cenți
  
• faci loc de pix pe Moleskine-ul tău
  
• faci un portofel dintr-o tastatură de computer
  
• produci o duzină de trandafiri origami
  
• meșterești un airbrush tool
  
• transformi o pereche de jeanși și un tricou într-o pereche de jeanși de gravidă (deci tot jeanși pt tine și tricou pentru ăla micu')
  

și alte chestii utile, de nivel de trai personalizat, aici, pe Instructables.

Cine are dreptul să-și îndrepte foarfeca spre mine?

Pentru cei care au plâns în pernă la întoarcerea de la salon. 

Pentru cei care au plâns în baie imediat ce s-au spălat acasă pe cap, după ce s-au tuns. 

Pentru cei pe care i-a întrebat lumea ce-au pățit, privind pieziș spre creștetul ciuntit și ascunzând cu greu dorinţa de a se tăvăli pe jos de râs. 

Pentru cei care simt că nu vorbesc aceeași limba cu coafeza/frizerul/stilistul lor. 

Pentru ei e MopShots. Să se uite la poze de oameni reali, tunși real de un om real de la un salon real, să zică "ia, ce tare", să sune la salon și te se facă și ei la fel de real. Sau să combine, sau mă rog. 

Îi rog să încarce poze și din Românica, ca să ne consolidăm încă o data rolul de biutișăni pricepuţi. Senx.

Știri nișate

Cum Mac Do are de gând să își schimbe până în 2010 toate ambalajele în unele facute din materiale adaptate nevoilor de dezvoltare durabilă, plus alte știri despre packaging în general, aici. Știri nișate like no others, adică.

Doamnelor, domnilor, asta e o olita

Nu fac glume si nici nu e primul obiect de uz toddler-esc cu multiple functiuni (taburet, stocare, etc) inventat vreodata. Insa mi se pare ca asta chiar arata intr-un fel. Pentru detalii de utilizare (macar de curiozitate) vezi aici, pe siteul Boon. Plus alte chestii pentru copii, fara stickere ridicole cu mickimausi si donalzi made in China. Designuri cool, obiecte super utile, care se pot asorta perfect cu o baie eleganta placata cu mozaic Bisazza si echipata cu o cada Villeroy&Boch. 

- obiecte pentru bebelusi si copii fabricate de Boon se pot gasi in Romania, la Miniblu.

SciFi Baby si alte chestii cool

Nu cred ca scaunul pe care mananca un bebelus influenteaza intr-un fel sau altul abilitatile lui sociale din viitor sau inteligenta lui, pur si simplu. Daca ar fi asa, scaunul asta sigur ar face o treaba pe cinste. Eu sunt fan, oricum. Ma rog, dincolo de utilitate, e un obiect cu un design si niste finisaje impecabile. Il gasesti pe coolbazar, un site plin de tot felul de lucruri frumoase si utile. Sau doar fumoase, dar niciodata doar utile. Dincolo de faptul ca ai cu adevarat acces (chiar foarte simplu, pachetul se si livreaza la usa si poti plati la primirea lui), chiar daca unele produse nu sunt chiar accesibile ca pret pentru toata lumea (scaunul asta 16o0 si ceva de lei), siteul asta e valoros pentru ca e proaspat. E real, e romanesc, e un loc in care sa-ti clatesti ochii si mintile, e cool. Si cine a zis ca window shoppingul nu e misto???

Pentru clarificare si din dorinta de a nu induce pe nimeni in eroare, gasesti aici de la sosete, haine, haine de copii, pana la obiecte de decor, si mobilier, scutere si casti de protectie cool. 

Nu-ti place M&M?

Daca nu-ti place sa scrie M si M pe bombonelele care nu se topesc in mana, ci in gura, solutia e - ta-daaaaa - personalizarea. Pentru niste sume oarecare (aprox. 80$ pentru 20 de cutii/pungute/etc), My M&M's pot sa iti duca mai departe nume, poza, caricatura sau ce vrei tu catre: invitatii de la nunta sau botez, partenerii de afaceri (sau potentialii), prietenii, bunica, mama, catelul, copilul, sotul. Sau propria persoana, pentru cei obsedati de personalizare. Se zice ca e o idee care prinde de minune si mizeaza fix pe atasamentul oamenilor fata de brandul asta. Sweeet.

Personalizarea se face din frageda pruncie

Pentru ca lumea e innebunita sa personalizeze tot ce foloseste (pe cand hartie igienica despre augustul obraz al stergatorului?). Pentru ca punga parintilor de copii mici e larga si mereu alimentata de spiritul de competitie instinctiv. Pentru ca nu le mai ajunge Micul Print sau Alice in tara minunilor. Pentru ca unii simt ca nu au oferit inca THE Gift. Plus inca niste motive mai mici, gen detalii, au facut ca acest site sa existe. Not my cup of tea, dar ma rog... pentru aproximativ 40$, ei garanteaza fericirea copilului. 

Glorie tabacita bine, cu manere trainice din urale

Jur ca prima data cand am auzit de asta m-am gandit ca numai un neamt s-ar fi putut gandi la asta. Bern Dorr e intr-adevar un profesor de sport din Germania caruia i-a venit ideea de a recicla pielea de pe aparatele de gimnastica vechi si care nu mai folosesc nimanui, de a o combina apoi cu panza de la saltelele de antrenament sau echipamentele vechi ale sportivilor. Au iesit (de prin 2007) tot felul de genti, portofele, laptop-sleeves si alte alea trainice, frumoase, unice si cu personalitate (nu sunt doua la fel, logic). Daca nu te deranjeaza transpiratia ca informatie glandulara, ci o vezi ca pe o innobilare a noului tau latop sleeve, vezi aici. 

Si book club, desigur

Chiar daca locul asta nu are inca site.

Chiar daca locul asta e la inceput.

Chiar daca mai are nevoie de ajutor pana sa se faca maaare...

eu tot scriu despre el.

E un loc 

drag mie (si colegilor mei), pentru ca s-a nascut dintr-o idee frumoasa si un efort comun. Si pentru ca va supravietui, de-a lungul timpului, numai prin acest efort comun. E vorba de Biblioteca Fundatiei Friends for Friends.

Functioneaza la etajul 3 din Strada Academiei 39-41. Poti castiga dreptul de a imprumuta carti de aici, contribuind. Adica aducand o carte. Sau un album, sau revista. Tema: publicitate, marketing, strategie, design - si domenii conexe.

E exact genul de proiect despre care imi place sa scriu in general, dar este primul care ne e accesibil fara sa mergem la Berlin, NY sau mai stiu eu unde. Si - believe it or not - deja este cea mai mare biblioteca de profil cu caracter public (de la noi, desigur). Si mai creste.

Multumim aici si celor care au contribuit semnificativ la fondul de carte in doar cateva ore - cat a durat petrecerea Friends de vineri, 10 aprilie. Ii asteptam sa si vada la ce au contribuit si sa-si intre in drepturi, adica sa imprumute carti.

Mai multe despre asta puteti citi cu drag si spor pe Facebook, la grupul Friends of FRIENDS sau pe FishTalks.

Biblioteca este primul proiect al Fundatiei Friends for Friends, asa cum povesteam mai sus. Pe scurt, cate ceva si despre Fundatie: "la sfarsitul lui 2008, Friends Advertising si partenerii sai au formalizat, dupa cativa ani de asteptare, o idee mai veche: Fundatia Friends for Friends (FFFF). Scopul FFFF este sa ofere sprijin tuturor acelora care au o pasiune creativa, cu accent pe indentificarea si formarea de resurse in domeniul leadership-ului creativ."

 

Baking Club, Ioana

Pentru ca Ioana invidia pe nu-stiu-cine ca face parte dintr-un baking club. Pentru ca nu am vazut in viata mea un site atat de bine construit in jurul unui subiect simplu. Pentru ca oamenii astia nu vand doar faina, ci un mod de viata. Pentru ca sunt niste oameni, americani din Vermont si noi credem ca sunt spalati pe creier (poate sunt, dar uite ce misto o ard). Pentru ca educa la nivel estetic (nu doar in ceea ce priveste ornarea de prajituri). Pentru ca vreau sa traiesc mai lent (da-da, slow living). Pentru ca vreau sa-mi placa sa gatesc mai mult decat acum. De-aia, pofta buna.

Stereo Dock Block

Pylones e un site care mi-a placut dintotdeauna pentru ca aparent e doar un alt site de gadgeturi haioase cu potential de bucurare de aproximativ 3 minute per item dar la o privire mai atenta poti sa descoperi niste obiecte cool si utile care chiar arata bine si nu costa mult si viata e mai frumoasa cand esti posesor de mici obiecte cool care sa complimenteze placut iPodul tau cool- ce atitudine consumerista, draga. Si gata.

Cand o sa ma fac mare, o sa ma-ntorc in timp

Si o sa am o bucatarie din aia 50's, cu frigider maaare, cu colturi rotunjite si maner jmecher. Cu usa grea care se inchide cu un "reassuring-smuouch-sound". O sa am o rochie cu jupoane, pantofi cu toc si nu o sa gatesc decat cu perle, bucle (doh!) si unghii rosii scurte. Asortate la rosul de pe buze. Ma rog, rujul... 

Ia de viseaza si tu aici la bucataria ta perfecta. 

Ma duc pana la service cu masina... beau un ceai, citesc o carte...

Da, vreau si eu. Sa merg cu masina la un service care sa aiba grija de pretioasa mea hibrida (pe care n-o am, dar visez la ea un pic). Sa merg intr-un loc in care:

-in loc de fiare unsuroase sa vad plante verzi;

-in loc de salopete cu pete de ulei la prohab sa vad niste eco-friendly-girls;

-in loc de brosuri uzate cu piese de schimb sa vad un volum de poezie si cateva de retete bio.

Nu stiu daca locul asta e chiar asa, dar e un service auto al carui manager e o femeie (ca ele sunt mai sensibile, nu?), functioneaza undeva in San Francisco si s-a deschis in 2007. Normal ca s-a axat pe posesorii de Prius, dar asa cum se intampla cu orice business atat de nisat, nu merge extraordinar. Asa ca managementul a decis sa ofere servicii si pentru masini obisnuite, pentru a atrage clientela. Asta pana cand vor putea sa isi bazeze businessul doar pe masini eco...

Gunoi solar

BigBelly e o inventie minunata. Un compactor de gunoi care este 100% self-powered. Primeste de cinci ori mai mult gunoi decat un cos de gunoi stradal obisnuit. Foloseste doar energie solara pe care o capteaza singurel prin panoul de pe partea superioara. Ideea e ca in afara de economia de spatiu (pentru ca spatiul pe care il ocupa e exact acelasi ca in cazul unui cos obinuit de gunoi), compacteaza gunoiul fara sa consume electricitate dintr-o retea stradala (economie no.1), apoi reduce numarul de goliri facute de masina de gunoi care consuma si ea niste energie (din combustibil) si mai are si emisii de CO2 (deci economia no.2). 

Obiectul e deja functional in niste locuri din lume si oficialii primariilor sunt incantati de economie. Ca sa nu mai zicem ca exista si posibilitatea inchirierii de spatiu publicitar OOH. Inca un castig pentru primarii. Si e real, si fezabil, nu ca o telegondola sau autostrada suspendata deasupra Bucurestiului.

Mini e indragostit. Si eu.

Mini e genul ala de masina despre care - daca o ai - nu poti sa zici peste cinci ani ca s-a uzat moral. Asa mi se pare mie. E un icon si asa ramane. In afara de upgrade-uri mai mult sau mai putin sofisticate, modelele de baza sunt simple si everlasting. Genul ala de masina careia i-ai ridica capota de drag si i-ai schimba beculetul de la stop cum schimbi pampersii bebelusului. Normal, adica. Spre deosebire de masinile obisnuite carora le ridici capota cu naduf si plin de nervi - ca sa descoperi ca oricum nu are rost sa te bagi si ca nu ai in fata ta decat un alt bun de consum. 

Dar Mini nu-i asa. E adorabil, la fiecare editie. Iar acum e si prietenos, pentru ca BMW s-a hotarat sa il promoveze ca eco-friendly datorita consumului redus. Si electric. Povestea mai pe larg aici.

Bonus:

Mi se pare adorbila povestea primelor re-editari ale lui Mini. BMW a facut o serie de studii de piata, iar ceea ce isi doreau consumatorii era clar: cat mai multe SUV-uri. Adica masini maaaari, nesimtite de-a dreptul, cu consum ingrozitor de mare (mai ales pe vremea aia). Si nu ca a iesit asa, la 49% vs. 51%... Nu. Majoritatea covarsitoare a participantilor la focus-grupuri asta vroiau. Si aici intervine o minte stralucita de marketing care stie ca deciziile astea nu se iau doar la adapostul caldut al unor focus-grupuri. Oamenii de la BMW au citit studiile astea cantitative printre randuri, le-au combinat cu alte studii calitative si cu niste curaj simplu si omenesc (de tipul inteligenta) si au decis sa puna pe piata Mini One. The rest is history.

Si-asa am devenit Fanmanager Depeche Mode

Povestea simpla e asa: la inceput, venea omul cu chitara, daca ii placea casei de discuri - semnau si vindeau sau nu albume. Publicul sanctifica zei sau omora muritori (sic!). Ca sa nu mai piarda bani pe chestii incontrolabile, casele de productie au inceput sa-si faca tooluri (generice sau proprii) de control si analiza. Asa ca au inceput sa semneze cu cei care ar vinde sigur (??). Aceste practici au dus la aparitia in lumea noastra, a celor dotati cu urechi in general, a unor formatii de tip Holocaust (imi permit sa numesc doar Kelly Family, Rednecks si Aqua - desi stim ca exista si mai rau de-atat).  De niste ani buni, modurile de popularizare a muzicii s-au schimbat si, de exemplu, in loc ca o melodie sa intre in playlistul unui post de radio pentru ca e vanduta sau ceruta, intra pentru ca se plateste de la casa de discuri. Mecanismul merge ca uns, pentru ca dupa ce e ascultata a-la- prost la radio, melodia cu linie melodica ce ar putea fi caracterizata drept stupida - daca ar exista - ajunge sa fie si cumparata. Si toata lumea e fericita.

Dincolo de discutia despre cat de orodoxe, catolice si kosher sunt diverse tooluri, la inceput probabil ca toate par magnifice si inovative. Cu riscul de a fi injurata, am mai sus, in header (aproximativ, pentru ca nu are dimensiunea corecta pentru headerul meu, dar voi supravietui) unul din noile tooluri de industrie muzicala. 

E un tool de popularizare (am ales oricum un exemplu ok dpdv calitate). Treaba sta asa. Dau oamenii de tine in diverse moduri (facebook, mail, alte comunitati, etc) si iti propun sa te inscrii (de obicei vizeaza fanii unui grup sau cantaret).

Campania de recrutare se face exact inainte cu cateva luni de o MARE LANSARE. Te inscrii acolo, primind in schimb un statut o more or less placut pentru un fan, ceva de genul Fanmanager in regiunea ta, sau cam asa). Apoi primesti mailuri. Nu e pe genul spam enervant, ca mailurile sunt rare. Si cand in sfarsit se lanseaza treaba, primesti acces la un microsite din radacina Fanmanager, in care sunt aranjate widgeturi, linkuri si alte chestii pe care le poti publica pe unde vrei tu, ca sa promovezi noul single/album/clip/chec cu nuci/bocanc cu tinte/etc. Ceea ce am si facut.

De notat: nimeni nu da bani si nu primeste bani in toata chestia asta. Schimbul dintre DM si fan (in cazul asta) este pe credite emotionale, nu pe cele emise de o banca nationala. Singurele plati se fac de la angajator (in acest caz casa de discuri sau manager) catre Fanmanager.net. Si toata lumea canta in cor, iar eu am muzica pe blog...

Daca as fi o bicicleta, as fi James Perse Cruiser

Urbana - uber alles, cruiser - nevertheless, custom built - most of all. Delicioasa pentru ca e simpla. Pentru ca e o alegere foarte "European" a unui designer american de apparel minimalist, simplu si basic, cum imi place mie - James Perse. Si pentru ca nu pot sa aflu de pe site cat costa. Dar nu mai caut pretul, pentru ca nu stiu sa merg pe bicicleta. 

Actiune. Motor.

Cu curajul stau cam prost, deci nu stiu daca am sa ma urc pe un motor prea curand. Dar asta nu ma impiedica sa imi placa ideea. Am gasit de curand un site pe care m-am trezit hoinarind mai mult decat as fi crezut vreodata. Plin de bijuterii de tot soiul, pentru toti: cruiseri, speed-eri (nu cred ca le-a mai zis nimeni asa pana acum :p) si nostalgici. Mi-am gasit si preferata. Pentru moment e asta din poza. Maine s-ar putea sa ma razgandesc (partea buna e ca nu trebuie sa schimb si textul daca schimb poza...).

Ca sa vezi la ce e bun Facebook

Am asistat - nu o data - la dezbateri aprige, presarate cu cuvinte pentru care s-ar putea sa-mi fie sanctionat blogul daca le reproduc, pe marginea utilitatii comunitatilor on-line in general si a Facebook-ului - in particular. Concluzia (mea) a fost de fiecare data ca probabil exista un blocaj mental dincolo de care unii nu vor sa paseasca niciodata. Dar dincolo de asta, sunt foarte multi care au cedat si au intrat, si-au facut cont si, incet, incet, au ales exact ce le trebuie de pe Facebook. Fie ca e flirt, keep in touch with friends, foto-sharing, sau actiuni de marketing. Aici vroiam de fapt sa ajung. 

Partea buna e ca sunt foarte multi oameni in comunitatea asta care o folosesc la nivelul ei initial - relatii de orice fel. Si partea buna pentru toata lumea (ce plina de bunavointa sunt, nu?) e ca exista aplicatii marketing-driven pe Facebook, dar cu utilitate reala pentru utilizatorul obisnuit de Facebook. 

Exemplul meu in sensul asta: Acuminder, prezentat de Acuvue, brandul de lentile de contact al Johnson&Johnson. Accuminder functioneaza si pe mail sau mobil, dar si legat de calendarul Facebook si e un reminder pe cat de simplu, pe atat de util care iti da alarma cand e timpul sa-ti reinnoiesti lentilele de contact. Un exemplu destul de bun de utilizare corecta a unui punct de contact cu consumatorul, absolut free si fara implicatii de orice alt fel din partea omului.  Decat, poate, consolidarea legaturii emotionale a brandului cu consumatorul lui, la un pret de nimic.

This notebook is just for boys and these rainboots are just for girls

Plus o multime de lucrusoare care iti dau sentimentul ca sunt facute "just for you" - toate la Colloco. 

Un magazinas virtual care zice asa: "Have nothing in your house that you do not know to be useful, or believe to be beautiful" (William Morris). Si chiar asa arata obiectele din selectia Colloco. 

Au aici lucrusoare utile, dar si frumoase (organizate cu gratie pe sectiuni: casa, outdoor, organizare, copii, etc) si mi se pare fascinant cum e intr-un fel, anti consumerist, dar in acelasi timp addictive pentru orice shopaholic demn de respect/mila/respect/mila/respect.

Unelte mentale: surubelnita brainstormingului, ciocanul managerial s.a.

Mind Tools e un site de tip resursa foarte valoros - nu doar ca sa mai afli una-alta, ci si ca sa intelegi ce e cu adevarat un brainstorming, cum sa te calmezi si de-stresezi la locul de munca, un picut decision-making si alte lucruri mai vechi sau mai noi, mai in trend sau mai passe. Dar toate utile. Normal ca e pe bani daca vrei sa aprofundezi teoriile si lectiile de acolo, dar daca ai de gand doar sa intelegi ce vrea sa spuna cineva cand povesteste de SWOT Analysis sau ce e cu Six Hats si gandirea laterala, this is the place. A se salva in favs si a se folosi cu incredere si buna stiinta. 

Whirlpool revitalizeaza haine (si brand)

Au stat oamenii si s-au gandit cum sa (cei de la Whirlpool sunt experti pe bune in how-to-uri) mergi in calatorii ca omul normal si sa nu scoti tricoul Lacoste sau rochia Gucci sifonate din bagaj. Si sa fie si protejate, si sa nu ti le arda cu fierul vreo incompetenta de calcatoreasa de pe la Waldorf Astoria, si mai stiu eu ce alte probleme de genul asta sa ai... 

Si au venit cu super solutia trolley-ului inteligent. Ca o alta solutie inteligenta (de maketing, de asta data) au gasit si o asociere cu un fashion designer si uite-asa, cu un match-made in heaven parafat la Saptamana Modei de la Paris A-W 06/07 ( Antonio Berard Pret-a-Porter), au iesit in lume cu un proiect care cred eu ca atrage atentia. 

Din surse nu neaparat demne de incredere, am aflat ca pretul lui Whirlpool Pret-a-porter clothes revitalizer este de 199 $. Pretul final se pare insa ca nu este setat. 

Ah, de adaugat ca asta se intampla prin 2005, si, desi asta ridica niste semne de intrebare cu privire la raspunsul pietei, mie inca mi se pare un obiect cool.

When I was a kid I used to pray every night for a bicycle.

Then I realized God doesn't work that way, so I stole one and prayed for forgiveness. 

Asta e Manifesto-ul lui Banksy. Omul care face dreptate ideii si e mereu la limita legii. Si mai e si legendar, deja. Are site propriu. Nu ma abtin sa ma intreb cum le face poze celor mai scandaloase lucrari outdoor... Probabil ca lucreaza peste noapte, dar pozele sunt facute ziua. Ma intreb daca nu isi ia niste adidasi albi de turist in picioare si face pe japonezul interesat de street culture... Sau poate asta era pe vremea cand era anonim, nu pseudo-anonim... Nah, nu am putut sa ma abtin :).