Povestea simpla e asa: la inceput, venea omul cu chitara, daca ii placea casei de discuri - semnau si vindeau sau nu albume. Publicul sanctifica zei sau omora muritori (sic!). Ca sa nu mai piarda bani pe chestii incontrolabile, casele de productie au inceput sa-si faca tooluri (generice sau proprii) de control si analiza. Asa ca au inceput sa semneze cu cei care ar vinde sigur (??). Aceste practici au dus la aparitia in lumea noastra, a celor dotati cu urechi in general, a unor formatii de tip Holocaust (imi permit sa numesc doar Kelly Family, Rednecks si Aqua - desi stim ca exista si mai rau de-atat). De niste ani buni, modurile de popularizare a muzicii s-au schimbat si, de exemplu, in loc ca o melodie sa intre in playlistul unui post de radio pentru ca e vanduta sau ceruta, intra pentru ca se plateste de la casa de discuri. Mecanismul merge ca uns, pentru ca dupa ce e ascultata a-la- prost la radio, melodia cu linie melodica ce ar putea fi caracterizata drept stupida - daca ar exista - ajunge sa fie si cumparata. Si toata lumea e fericita.
Dincolo de discutia despre cat de orodoxe, catolice si kosher sunt diverse tooluri, la inceput probabil ca toate par magnifice si inovative. Cu riscul de a fi injurata, am mai sus, in header (aproximativ, pentru ca nu are dimensiunea corecta pentru headerul meu, dar voi supravietui) unul din noile tooluri de industrie muzicala.
E un tool de popularizare (am ales oricum un exemplu ok dpdv calitate). Treaba sta asa. Dau oamenii de tine in diverse moduri (facebook, mail, alte comunitati, etc) si iti propun sa te inscrii (de obicei vizeaza fanii unui grup sau cantaret).
Campania de recrutare se face exact inainte cu cateva luni de o MARE LANSARE. Te inscrii acolo, primind in schimb un statut o more or less placut pentru un fan, ceva de genul Fanmanager in regiunea ta, sau cam asa). Apoi primesti mailuri. Nu e pe genul spam enervant, ca mailurile sunt rare. Si cand in sfarsit se lanseaza treaba, primesti acces la un microsite din radacina Fanmanager, in care sunt aranjate widgeturi, linkuri si alte chestii pe care le poti publica pe unde vrei tu, ca sa promovezi noul single/album/clip/chec cu nuci/bocanc cu tinte/etc. Ceea ce am si facut.
De notat: nimeni nu da bani si nu primeste bani in toata chestia asta. Schimbul dintre DM si fan (in cazul asta) este pe credite emotionale, nu pe cele emise de o banca nationala. Singurele plati se fac de la angajator (in acest caz casa de discuri sau manager) catre Fanmanager.net. Si toata lumea canta in cor, iar eu am muzica pe blog...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu