Transparență, vă rog

E despre joburi. Un fel de oficializare a bursei bârfelor salariilor și condițiilor de angajare în companii de tot felul. Nu cred că e listată vreo companie din RO, dar vă rog insistent să căutați. Dacă nu o găsiți, atunci vă rog insistent să postați. Nu și dacă sunteți angajatori, pentru că e portalul angajaților. Ca angajatori, puteți însă să monitorizați tipul de postări despre companie și poate să luați decizii bazate pe un sistem extern de evaluare. Ceea ce nu e rău de loc. Salvați la favorites, vă rog: Glassdoor.

Plain English a.k.a. Idiot's Guide?

OK. Nu ma deranjează oamenii care nu le știu pe toate. Mă deranjează mai tare ăia care vor să dea impresia că le știu. Pe toate. De la cum funcționează bursa, până la ce e lingurița și cum că are - vezi Doamne! - utilizari clare și limitate. Certitudinile astea mă omoară, mai ales într-o lume în care sari de la denotație la conotație - și invers - in a hartbeat (sau un google-map-millimeter). O lume în care alb și negru devin relative, măcar din motivul că dacă avem de-a face cu un negru lucios, o parte din radiație e reflectată (deci filosofic vorbind, nu-i negru curat), iar albul se-mbâcsește in 30 de minute de stat pe billboard-ul de la Unirii. Hai, dom'le, recunoașteți că ați tocit Google-ul și Wikipedia până ați uitat cum se scrie "NU ȘTIU". Sau, In Plain English - I HAVE NO F*****N CLUE...

De-asta există Common Craft. Resursă de ajutor când vrei să fii analitic, să reduci la esențial. Iar dacă ai nevoie de producții de genul Plain English pentru businessul sau problema ta, oamenii ajută, fac, produc. Un loc de învățat basics-urile lumii în care trăim. Fără mega-eforturi intelectuale, fără burți pe carte, fără timp pierdut. Yeey!

Temperatura la destinație este de 17 grade Celsius...

Dacă se mai întreabă cineva de ce unii oameni memorează mai degrabă frazele astea decât pe cele despre masca de oxigen și scoaterea pantofilor cu toc în timpul evacuării pe toboganul gonflabil - uite aici răspunsul. Probabil că oamenii ăștia relaxați, care se bucură de experiența zborului cu avionul, nu numai ca nu sunt paranoici și lipsiți de atacuri de panică and/or mania persecuției. Dar probabil că sunt și foarte organizați. Având ceva legătură și cu postul precedent, zic încă o dată că succesul unei vacanțe surprinzătoare stă în plănuirea ariei de surprize.

Să mă explic (dacă mai e nevoie). Internet avem cu toții. Facem frumos un folder în secțiunea de linkuri favorite. Îl numim "vacanța" sau mai știu eu cum. Și ne apucăm să salvăm în el site-uri ca cele de pe care cumperi bilete de avion, plus un Trip Advisor sau ceva de genul ăsta - ca să verificăm frumos destinațiile de pe short list, etc, etc. Printre ele, strecurăm și alt tip de resurse. Care să ne ferească de surprize neplăcute sau să ne transforme peste noapte în niște mini-experți ai unor probleme punctuale pe care nu ni le explică nimeni. Cum ar fi numărul de rânduri dintr-un Boeing 757. Poftiți, vă rog: Seat Guru (powered by Trip Advisor).

City break organizat

Pentru când pleci într-un oraș, cu scopul ne-/declarat de a face shopping, recomand să planifici puțin treaba. The Label Finder e o resursă de informare/search pentru labels de modă din lume. Practic cauți un brand, într-un oraș și ți se oferă toate magazinele în care găsești brandul cu pricina, plus hărți. Plus aplicație de iPhone (sau iPod Touch) care să te ghideze live către magazinul în care te așteaptă pantofii vieții (cel puțin din acel moment). Partea tare e că dacă scuturi telefonul, alege singurel un magazin - random. Asta e pentru nehotărâți. Ha!

Cel mai plictisitor blog

Recunosc că am râs cu lacrimi. Recunosc că mi s-a făcut și pielea de găină, când am văzut că pentru un post atât de simplu au fost atât de multe commenturi (vezi pic). Te face să te gândești. La cât de tari ni se par lucrurile simple, atunci când le vedem scrise de altcineva, cu calmul lui Mr. Bean. La cât de "de pe altă planetă" ni se par lucrurile simple, pe care nici nu le mai observăm. La cât poți să râzi ca prostul și de ce (aici e o treabă fff personală). La cât de mult ne plictisesc chestiile complexe dacă astea simple ne atrag ca un magnet. Și la alte și alte chestii - personale și ele... 

PS: unii oameni susțin că de la blogul ăsta s-a născut ideea Twitter-ului. Sweet!

PPS: mulțumesc, Monica

Biker cool

Roxana mi-a scos în cale site-ul ăsta, cu dedicație specială. Mă știe fata, pentru că mi-a plăcut la nebunie: articole de bicicletărie șic sau cool (sau amândouă la un loc). Locul s-a născut din frustrarea unei femei care pur și simplu nu era mulțumită de stilul accesoriilor pentru bicicliști. Așa că a făcut acest shop on line cu articole utile mai mult sau mai puțin, dar șic - mai mult decât orice. Sunt și biciclete și se pot comanda. Prețuri destul de șic... Dar tocmai pentru că diferențierea ș personalizarea experienței plăcute nu poate fi la îndemâna oricui, face ca lucrurile de pe site să fie și mai cool... and chic...

Plantarea ne-virtuală a copacilor

După ce cu toții am "plantat" fel de fel de verdețuri și copaci virtuali cu tooluri gen Facebook, uite și o inițiativă prin care se pot planta copaci în mod real. Ideea e că nu e doar atât. Practic: nu-ți dă nimeni sapă, puieți, parc, autocar, mură-n gură, etc - trebuie să plantezi tu. Documentezi evenimentul. Te înscrii pe site cu poza. Nu te oprești, mai plantezi. Situația plantărilor e pe site și e vizibilă. Ți-o iau alții înainte. Mai plantezi un copac, doar de-al naibii (merge și așa, dacă doar asta te mișcă de pe scaunul de la birou). Ba chiar doi. Trei zile nu ți-o ia nimeni înainte. Peste o săptămână - surpriza, ai căzut trei locuri. O iei de la capăt: plantezi, pozezi, postezi. Etc. Miza: un loc într-o tabără de educație în problemele mediului. Mișto ca experiență, networking, evoluție personală în direcția bună.

Asta e o inițiativă a Comisiei Europene. Se pot înscrie tineri (14 - 29 de ani) din 10 țări europene afectate de defrișări și schimbările climatice. Click a tree! 

Când vrei ceva custom-made

... de obicei te gândești la handmade. Însemnând nu doar că e făcut de mână, dar și că de multe ori are aerul scuzabil al unor finisaje mai puțin precise, mici erori și alte chestii care îți garantează unicitatea. Și așa ceva poți găsi pe Etsi cu tona (sau la noi, pe Breslo). Doar că... am dat peste ceva cu multe accesorii și obiecte custom-made, cărora în schimb le lipsește mult din aerul de improvizație. Din contră, multe dintre ele arată a fancy-designer-project. Măcar pentru clătit ochii, dacă nu și pentru comandat (ca o paranteză de restrângere de buget - pot fi păstrate hainele din sezonul trecut și updatate doar cu accesorii, nu?).

Iar ceea ce e cu adevărat nou și foarte tare: aici, pe Ponoko poți să ceri un produs, iar designerii înscriși vor aplica pentru a-l produce. Vei accepta modelul care îți place, la prețul dat (sau poate negociat). Ăsta da custom-made. 

Trabantul intră în galeria de clasici

Îmi plac mașinile care nu se uzează moral în trei ani. Îmi plac și producătorii care au înțeles asta. Da, știu, noile ediții ale unor modele istorice nu sunt ieftine. Și sunt mașini de status. Dar nu același tip de status ca pentru Infinity sau Q-whateva. Și dincolo de asta, pentru mine sunt dovada vie că unele lucruri nu sunt atât de futile, destinate uzurii morale, că ideile bune bune cu adevărat sunt doar alea care rezistă la testul timpului. Via Fishington Post, unde sunt mai multe detalii plus linkuri, și mai puține considerații de natură emoțională. :)

Înapoi, la fermă

Am descoperit cu plăcere că pentru cei care visează să se retragă la țară și să trăiască din ce produce grădina proprie de zarzavat există speranțe. Nu la noi, dar cine știe... 

Oamenii care au făcut siteul ăsta de veggie-trading sunt americani. Povestea lor frumos spusă pleacă de la niște lămâi triste pe care nu le culegea nimeni, că nimeni nu avea nevoie de ele. În același timp, oamenii care le puteau folosi, plăteau pentru alte legume și fructe. Heeei, ce-ar fi să le dăm la schimb - au zis ei. Și-așa s-a născut un business destul de amplu, care utilizează cea mai veche metodă de trai agricol. Cea a liberului schimb. Cool pentru că: gândul măcar că faci ceva "ne-împotriva-firii" cumpărând chestii în timp ce altele se irosesc e frumos. Apoi, pentru că faci economie, clar. Trei: pentru că legumele, fructele și zarzavaturile crescute în grădini, pe terase, balcoane, etc sunt clar mai bune și mai "curate" decât cele importate, tratate, aduse, depozitate, etc. Și mai e o chestie care mie mi se pare minunată: re-descoperirea plăcerii de a mânca fructe și legume de sezon doar în sezon. Ha!

Camera 6

Bun. Avem un perete. Glet & all. Adica brut. Punem pe el niște chestii speciale, un mega tapet de mătase, pictat manual, etc. Acum avem un perete de lux. Privind lucrurile doar de aici (cu rewind) concluzia poate fi (nu neapărat este) că dincolo de lux este un perete brut. Zis și făcut. Post-whateverismul și disruption-ul din niște oameni au făcut ca ei să creeze RoughLuxe Hotel în care au alăturat porțiuni decrepite, brute, nefinisate unor alte porțiuni mega-luxoase. Fără atenționări speciale. Adică deschizi ușa la baie și - bang, surpriza - un cazan de cupru are o baterie mega-luxoasă, cu teancuri de prosoape țesute în bumbac egipean cu cinci sute doișpe noduri pe mm pătrat. Nu știu, zic. Concept frumos, senzații tari. Cool.

Știința ca festival

Pentru că știința nu mai e o chestie care se face în laboratoare închise și pe care nu e bine să o înțeleaga plebea, lucrurile au evoluat de la congrese la festivaluri. De la întâlniri organizate ale unor grupuri de oameni de știință mai mult sau mai puțin diletanți, la festivaluri, în care entartainmentul devine vehicul pentru informație de tip științific. Rezultă: accesul liber la informație științifică, de-mitizarea unor chestii legate de știință și de oamenii ei și - cu voia dumneavoastră - dispariția treptată a diletanților care cu această ocazie devin mai ușor de demascat. 

Un exemplu grăitor, frumos, artistic și mega-interesant, aici, pe World Science Festival. Recomand cu căldură filmulețul în care Bobby McFerrin sare și sala cântă după cum "dirijează" el. 

Din zona OMG, FML, ETC

Gata, piua. Iau pauză de la posturi serioase (cât de cât) și inspiraționale (sper și eu...). Ăsta e prea tare să nu-l dau mai departe. Un blog cu poze de familie care mai de care mai ciudate. Pe ici pe colo și câte o scurtă poveste. Ei bine, dacă cineva crede că are o familie aiurea rău, să mai aștepte până vede ce-i aici. 

Mulțumesc Monicăi.

Prajești cartofi, după care îi mănânci la lumina lumânării

Pentru că:

-nimic nu se pierde, bla-bla, bla, totul se transformă, bla-bla

-uleiul de gătit aruncat în apele menajere este cel mai dificil poluator pentru epuratorii de asemenea ape (recomand cu tărie măcar plasarea în borcane ermetic închise sau pungi suprapuse și înodate , ante aruncare la gunoi - disigur, dacă nu se poate fără).

Așa că:

-niște băieți de la Tokio preiau acest ulei  și fac din el lumânări decorative.

Cool pt ca:

-își obțin materia prima de la o cafenea de la ei din clădire, care se cheama Chubby

-dupa ce filtrează și purifică uleiul, il colorează cu coloranți speciali, îl parfumează cu vanilie

-îl toarnă în borcane luate de  la centre de reciclare

-apoi vând lumânările prin diverse buticuri, și chiar și la Chubby (care mai și folosește lumânările pentru propriile mese)

-prețul acestor mici inovații se ridică la 20-30 de dolari per bucată

Nu e neapărat de citit, că e mai mult în japoneză, dar e interesant ca business: vezi aci.

Forța vântului fie cu tine!

Fac ce fac și dau peste ecologeală. Nu că aș fi freak, că nu stau la opaiț seara, dar mi se pare ok să mai desfășurăm câte o activitate mai puțin distructivă, din când în când, măcar. Așaaa. Bun. 

Am dat peste Vattenfall mai demult și mi-au plăcut. Acum aflu că au mai făcut niște chestii noi. Mă rog, ei sunt o companie care produce energie. Astea de obicei sunt privite ca fiind dracu gol. Tocmai de asta e nevoie de eforturi de piar (PR) susținute, plus că eu am impresia din ce în ce mai clară (încă de pe vremea când aveam proiecte penntru o companie producătoare de ciment mi-a venit ideea asta) că CSR-ul a fost inventat pentru curățarea unor conștiințe nu tocmai squeeky-clean. Bine, asta nu înseamnă că îi acuz de ceva pe oamenii ăștia de la Vattenfall, pentru că în fiecare zi a vieții mele opti-miste (e o viață mai lungă și mult mai frumoasă decât aia pesi-) încerc să găsesc chestii care să infirme ipoteza de mai sus.

Bun. Deci ce face Vattenfall: 

1. Au instalat in Germania (la Berlin, bestimmt) primele "prize" publce pentru mașini. Vattenfall sunt partenerii Mini E. Așa că au plasat pe străzi locur accesibile de încărcat electrica. Buuuuun.

2. Vor furniza energie CURATĂ pentru festivalul Roskilde din Danemarca. Asta presupune energie obținută din surse alternative (eoliană, de data asta). Asta vine din faptul ca Roskilde și-a creat un soi de faimă în a găsi tot felul de cauze cărora să li se alăture. Anul ăsta, cauza lor este conștientizarea pericolelor care pândesc mediul. Au decis în acest sens să reducă consumul de energie electrică și cea folosită să fie prietenoasă.

Pentru punctele 3, 4, etc, intrați pe Vattenfall.com